#27 Romanian Managers and the children

Hi everyone,

I have taken a lot of time for reflecting so I want to share something important today (after not writing so long). It is about management, responsibility and empowering ourselves and the people we expect results from.
Romanian culture has a deep need of control, perhaps because we aren’t most of the time in control, but just driven by pressure, money, problems and misunderstanding ourselves and others. It is not only a Romanian feature but here in the Black See area is more preponderant.
Instead of empowering and sharing responsibility with the people around, we tend to take all the things upon us. The team players have to do our solutions to the problem and then we complain that nobody takes any responsibility for the work done. We do try to give a constructive feedback but in a rudimentary style (full of blame, not clear and descriptive, full of emotions like anger or guilt).
Manifesting the management style at home with children is perpetuating this behavior and instead of having a leader approach with our children we use the overreactive approach. This mean that we are in the chasing mode: “what is happening here, I expected another outcome and as consequence what is happening now is not right!?” (What is not in my mind or in my range of thinking is good for being thrown away.)
A home should inspire. „My ‚leaders’ know how to support me in the long and full of adventure trip I make every day” sais a child. „And every day I receive a lesson on how to become stronger and wiser in my trip next to the people around”. This is what a happy child would say.
It is clear no parent, manager, leader or person in this world can be perfect, but sharing warmth, understanding and joy is the best we can do as living persons on earth.
At work we need effectiveness, profits, efficient time usage but what if all these are in the wrong direction. What if more will come easier if we pay more attention on the long term expectations and not just stressing the moment with small and unimportant issues?
Profit must come, results must be seen (this is real world), but just as a small shift made into our mind to value the things around and to act more as leaders. This means having a vision about our purpose in this company, in this job, our purpose and values at home.
It has become a cliché to build a healthy company culture. It is just the stream of this period for most of us and not because we don’t want to do it well but because we don’t know how. When will we start learning?
So, having a house culture full of rules, interdictions, long speeches, demand of effectiveness, instead of values, purpose, feelings experiencing understanding and non judgmental attitude is like having a company culture based on overreacting, controlled actions, high expectations and low understanding instead of responsibility, trust, power, integrity and growth.

Networking for coaching

Salutari cu ganduri ramase din frumoasa si primitoarea Anglie.

M-am intors de la un workshop organizat de comapnia cu care ma pregatesc in a deveni life si business coach. Senzatiile percepute acolo sunt legate de oameni si de atitudine.

Pentru prima data m-am aflat intr-un loc in care oamenii zumzaiau. Mintea lor fugea mereu spre orizont,spre a dobandi mai mult din ceea ce au deja. Orice informatie noua era prelucrata si imediat utilizata, dezbatuta (creativ si constructiv- in niciun caz conflictual si critic..) si in acest proces toata lumea se implica activ- atitudine de castigator..

Impresiile de dupa curs ramaneau ca niste senzatii pe care vroiai sa le pastrezi intact pe tot parcursuil vietii si sa inveti in fiecare zi cate ceva din ele. Ai fi facut orice sa nu le mai pierzi.

Acum suntem cu toti acasa si incercam sa mentinem atmosfera de energizare, motivare si creativitate. Insa o bariera in a crea in continuare un astfel de mediu pentru coachi este aceea a culturii romanesti (strivita sau formata prost de fanarioti, domnitori autoritari si comunism avem la istorie sa dam si altora).E de inteles tentinta ca fiecare sa-si apere "terenul de rulare", doar ca Romania isi va cladi mentori si oameni de valoare in coaching mai ales prin ce ofera intregii societati si mai putin doar prin grupurile restranse din multinationale sau companii romanesti.

Cum pentru toate lucrurile exista o sansa de imbunatatire, noi coach-ii mici si mari :) ar fi bine sa devenim o comunitate. Sa existe un sistem in care toti ne cunoastem, ne evaluam in termeni constructivi si mergem mai departe impreuna, avand in vedere ca toti suntem unici si speciali.

Centru bitanic pentru relationare profesionala, afaceri si cultura e la inceput de drum in a realiza aceast deziderat in Romania. E un lucru minunat mai ales ca astfel de incercari sunt rare si cu sucess redus.



Energia cu care va scriu eu acum pentru a va face cunoscuta o intalnirea de networking(retea de contacte profesionale) pentru coachi si cei pasionati de domeniu chiar daca are un cost de intrare (50 ron) cred ca merita a crea o lume in care sa dam nastere la idei si sa ne cladim unii pe ceilalti;)

Va recomand intalnirea de sambata seara, 7 martie 2009 ;) la < LEADS - CENTRE FOR NETWORKING & BUSINESS & CULTURE > din Str. Schitul Magureanu, nr 7. Email : office@adversus.ro
Phone: 031.425.60.03


Eu voi fi acolo ;)

PS: Invitatia se adreseaza si celor care vor sa se si caute un coach! Este momentul ideal in a cauta persoana potrivita pentru fiecare coachee.

# 20 Un om valoros

Eram intr-un hypermarket cu o prietena de-a mea. Ne plimbam printre rafturile pline, cand aflandu-ne la raionul cu carti R. spune: Uite! O carte despre coaching! Eu amuzata putin de entuziasmul ei, iau cartea si citesc : John Whitemore, "Coaching pentru performanta"!!!

Dap! Poate va ganditi inca o data la multele carti de dezvoltare care repeta cu alte cuvinte teoria sau experienta altora. Trist pentru ca nu prea vor avea niciun efect asupra potentarii curajului uman si a dorintei de a iesi din propria carapace sau din multime...

Ei bine nu in acest caz! Dl. Whitmore este un coach in primul rand. Un antrenor de sport care a avut viziune, aceea de a schimba traditionalul antrenament intr-o experienta de viata, ajungand astfel la a fi un antrenor al mintilor inchistate din companii care considerau ca autoritatea face totul. Impunerea si duritatea vor minimiza potentiaul uman,in orice moment chiar daca pe termen scurt isi fac efectul pentru a face treburile zilnice.

Asadar, multumita impartasirii cu oamenii potriviti a noilor mele preocupari am primit o recompensa imensa. O carte plina de invataminte (care poate ar fi ramas pe raft, daca nu ar fi fost R.), pe care simt ca vreau sa o transform intr-una de 5000 de pagini si poate nici atunci nu m-as satura de ea..


Cartea ne aduce constat in vedere povestioare din lumea golfului si a tenisului din care putem invata despre responsabilizare, potential, dorinta de dezvoltare, sfaturi limitative si urmarile lor.

Senzatia este ca poti creste alaturi de parcurgerea cartii.Inca o savurez...

Tendinta ar fi sa o recomand coach-ilor in formare, insa mai potrivita pentru a intelege rolul coachingului o recomand managerilor si oamenilor care se ocupa de oameni. Din pacate departamentele de HR chiar daca ar avea cu ce influenta relatiile si comportamentul la serviciu nu prea ar avea ocazia ...asa ca...revin, cei care chiar se ocupa de oameni.

Citind cartea "Coaching pentru performanta" vad ca indemnul meu dintr-un alt post care se referea la copii are mare aplicabilitate si aici doar ca pt adulti: lasati copii (si acum: adultii)langa care va aflati sa zboare...sa prinda viteza in sus, sa poata sa scoata tot ceea ce au mai bun la suprafata, ca ulterior sa va faca si pe voi fericiti, dar mai ales ca ei sa poata fi impliniti. E loc destul pentru toti pe pamant!

Traiti, zambiti si faceti lucrurile pentru a va atinge scopul vostru sau comun cu cei cu care lucrati (si nu pentru a va impune parerea) ;)

O imbratisare!

#11 ceva bun..

Daca nu iti place un lucru, schimba-l. Daca nu poti sa-l schimbi, schimba-ti atitudinea. Nu te plange.

Maya Angelou

#10 Despre coachi si parinti

Sa revenim la scopul blogului si sa discutam mai mult despre coaching-dezvoltare personala.

Am citit astzi un articol despre dezvoltarea personala a coach-ilor? E necesara ...nu e necesara...se intrevede aparenta intrebare a articolului.

E ca si cum ai trimite un copil la scoala si ti ai pune problema daca e necesar sa invete ceva sau nu.
Exista coachingul pentru imbunatatirea preformantelor individuale ale oamenilor...Inclusiv coach fiind.

Asadar lasand la o parte vechiul obicei romanesc al disputei (cine are sau nu dreptate) sa ne folosim un pic de articolul mai sus mentionat (citez din "Comunicate de presa"-workshopul Dlui. Daniel Bichis).

Daniel Bichis aduce in prim plan 4 limitari ale unui coach care intervin in momentul relationarii cu coachee-ul (sunt denumite foarte frumos in articol lipsa maturizatii emotionale si comportamentale):

* incapacitatea de a percepe si interpreta corect realitatea externa,
* tendinta de autoiluzionare si autolimitare,
* dificultati de relationare cu ceilalti,
* automotivarea deficitara si dependenta de motivarea externa.

Si ca sa nu presupuneti ca doar v-am adus la cunostinta niste elemente interesante, am sa adaug (cultura e de vina !!) ca mai este necesara si cladirea increderii in sine.

Un aspect foarte important al reusitei in orice domeniu al vietii, mai ales cel profesional.

Increderea in propria persoana ori o ai,ori n-o ai. O ai doarece parintii tai au fost inteligenti emotional si ti au spus ca poti si ca au incredere in tine ca poti (iar subconstientul este obisnuit fara bariere proprii), fie n-o ai,pentru ca ai fost constant demotivat ..tot de parinti (se pare ca au mare impact asupra reusitei si fericirii noaste in viata). Adica cum sa simti ca ai lumea la picioarele tale si ca orice s ar intampla tu te poti descurca atunci cand parintii (scuze dar chiar e importanta repetitia :D) te dau inpoi: off iar ai stricat/vaiii cum ai putut sa faci asa ceva?!?!?!?

Totul trece, raman doar sentimentele oamenilor si zambetele. Sau...capul plecat si dezamagirea. Hai sa facem noi diferenta pentru oamenii de langa noi si pentru noi.

Nu e totul pierdut. Ca in orice alt domeniu munca si autodisciplina te fac sa vezi ca poti! Doar sa ai timp pentru tine, cat de putin si sa vrei.

Vreau sa am incredere in mine:

1.observ ce fac bine;
2 observ ce mi place sa fac si o fac bine;
3 apreciez si tine minte ce am facut bine azi si ieri.
4 Tine-te de treaba(1,2,3) si o sa fii increzator in tine.

Hai sa crestem impreuna!

LUDA

#6 Invat coaching ca sa fac oamenii fericiti

Cum depun atata efort in a invata si practica coachigul?!

Intrebare usoara, corecta in privinta deschiderii si importanta in privinta profunzimii.

Un raspuns simplu ar fi ca vreau sa fac oamenii fericiti. Sa le arat unde sunt ei acum, unde ar putea ajunge si cum.

Sunt o unealta cum spune cursul si industria...Un facilitator. Ador cuvantul asta. Facilitez calea coachee-ului sa ajunga unde isi doreste. Doar sa vrea..

E o emotie extraordinara sa-ti spuna "clientul"(scuzati-ma! o alta denumire din industrie) ca e fericit, ca simte ca poate, ca are energie sa mearga acasa si sa foloseasca aripile lui pe care le-am descoperit impreuna.A vrut..


Acum eu invat incat sa fac diferenta in viata oamenilor pe care ii vad si simt ca au de sapat dupa puterea lor si increderea in ei. Si eu ma ofer, sunt acolo, o unealta.

Cum ajungi in cer? Te sui in avion. Avionul vreau sa fiu eu, pentru ca imi place sa impart cerul cu oamenii de langa mine, oamenii mei.

Concluzia? :)) Iubesc oamenii si fericirea..