februarie 09, 2009

# 19 Exprimat




Sunt multe forme de a spune cuiva ceva. Am invatat de mici la romana ca uneori tonalitatea ofera alt sens uneia si aceleiasi propozitii rostite.

Acum suntem mari si am uitat multe amanunte de cand eram mici. Eu v-am impartasit unul pe care mi l-am amintit acum scriindu-va.

Aseara am participat la unul dintre grupurile adresate noua, coach-ilor in formare, si am intalnit de doua ori aceeasi problema: EXPRIMAREA.

Povestea se contureaza in felul urmator: o persoana simte ceva, doreste sa exprime ceea ce simte doar ca:

1. Ii e teama de rezultat;

2. Sentimentul care domina problema nu este tocmai unul pozitiv si atunci rezultatul e usor de intuit in cazul unei discutii (cearta, neintelegere).

Si atunci incepe cautarea solutiei. Fiecare din aceste cazuri are nevoie de un mic indiciu. Asa cum am invatat in scoala cand eram mici la romana (revin si arat ca sa nu uit ;))), conteaza tonul folosit. In foarte multe cazuri nu conteaza ce spui, ci conteaza cum spui.

Vorbeste deschis despre sentimentele, trairile, ideile si gandurile tale, "atacand" comportamentul pe care vrei sa-l schimbi sau sa-l faci cunoscut, si nu persoana. Rezultatul va fi lumina in mintea si sufletul tau, mai ales daca te-ai si facut inteles.

Oamenii inteleg ce li se spune atunci cand vor. Ca un om sa vrea sa auda, apoi sa inteleaga, apoi sa fie pe aceeasi unda cu tine e necesar sa-l castigi de partea ta. CUM? Spune clar, sincer si cu un ton nonagresiv cum merge treaba la tine in sistem. Si incearca sa intelegi si sistemul lui, dandu-i de inteles partenerului de discutie despre incercarea ta.

Sa presupunem ca ma deranjaza la serviciu colegul care vorbeste mai urat decat i s-ar permite in mediul in care se afla. Cum procedez?

a. Merg la el cu fata incruntata, cu o tonalitate grava si joasa sau prea inalta, vorbesc ferm despre ce badaran este el, asa, in totalitatea lui uluitoare. Va fi si mai amuzant atunci cand suntem femei (ma rog, aproape, la cata feminitate poate insufla o femeie autoritara sau certareata). Apoi voi primi un raspuns cel putin la fel de aprins ca al meu si cu siguranta colegul, data viitoare cand va vorbi urat, va avea si o mare satisfacatie fata de furia mea expusa.

b. Ma contrazic ironic pana la sfarsitul zilei, cand reusesc sa explodez (sau mai repede de sfarsitul zilei...)etc.

c. Zambesc, ii spun cald sau macar neutru ca e unic si atunci cand vorbeste frumos, si nu e necesar sa demonstreze nimic prin vocabularul sau; sau pur si simplu ca ne aflăm într-un un mediu cu cerinte inalte si trebuie sa ne conformam toti chiar daca e necesar un efort ca sa ne abtinem.

Atunci cand tonalitatea este indreptata spre solutionarea lucrurilor si nu spre a-l face pe colegul meu sa regrete fiecare zi in care l-am auzit vorbind urat si nu am spus nimic, se va remarca intentia mea: sunt de partea lui, hai sa rezolvam asta sa ne fie bine la toti, inclusiv tie.


Mergand mai departe cu exemplificarea: indiferent de ce natura este comunicarea pe care vreti sa o faceti unei persoane, indiferent de relatia avuta (persoana mai puternica sau cu autoritate, grad inferior), tuturor ne este greu la un moment dat sa ne exprimam. Insa, folosind o nota pozitiva data vorbelor, corpului, fetei (zambet :)) si tonalitatii vom reusi sa indepartam comportamentul nedorit. Asta in cazul in care ne-am propus sa ne facem intelesi si nu sa incepem o cearta pe cinste, ca oricum am avut o zi proasta ;)

Asadar, exersati comunicarea lucrurilor dificile printr-o modalitate deschisa, prietenoasa, intelegatoare si calma.

Spor la treaba cu un zambet!

LUDA

Un comentariu:

Anonim spunea...

Foarte frumos spus si foarte adevarat!!