februarie 18, 2009

# 21 Si cand confortul se instaleaza...




M-am lansat! :)














Citesc multe din lumea dezvoltarii personale, sau poate din ce in ce mai putin din cauza constructiilor-notiuni (gen iesirea din zona de confort, blanta viata-serviciu,etc) care sunt supra folosite si deja le este denaturat intelesul...

Asa ca va voi vorbi despe mine si cum evolueaza lucrurile la mine fara a oferi notiuni prestabilite si ultra uzitate.

Acum cativa ani eram impatimita calatoriilor: in tara de cand sunt mica, in strainatate dupa vaccinare :D. Lucrurile au evoluat, m-a prins instrospectia activa, ideea de a-mi intemeia un camin si mi s-au schimbat valorile...Adica aventura a devenit siguranta.

Acum eu ma intreb, valoarea s-a schimbat din necesite (disparitia unei valori, nu lasa gol ci creeaza o alta), mediu(valorile impartite de mediul meu erau altele si le-am imprumutat) sau practica (adica pur si simplu nu am mai calatorit asa mult si acum nu mi sunt obisnuita)?

Cert este ca simt confortul: sunt aici, imi este bine, orice as face altfel ar implica o deranjare prin risc, imi place asa mult ca stau sa ma gandesc daca un pas mi-ar afecta confortul.

E trist cand cercul imaginar in care noi ne miscam e restrans. Imi spunea cineva cand eram mica despre faptul ca noi ne ducem viata pe o raza de max 300 km. Lumea e imensa iar noi nu ne stim decat drumurile utilizate frecvent. Eu am noroc cu globalizarea in plina desfasurare...ca aduce si posibilitatea sa vad lumea larga. Bine criza financiara tot global se manifesta insa este reversul accepat....

Analizand putin senzatiile si sentimentele mele, descopar ca comoditatea s-a instalat. Si acum intervine intrebarea: "Noi cum mai evoluam daca stam caldut, linistiti si fara griji la ce'o fi?!"

Ni se intampla tuturor. Unii sunt luptatori si extind comoditatea la o arie imensa astfel incat sa nu-i deranjeze in actiunile lor de zi cu zi (sa vorbesti in public la un congres international de medicina de ex este o realizare care credte increderea in sine si largeste considerabil ariile de activitate pe care le dezvolti in fiecare zi cu relazare si incredere).Altora le place cum este asa mult incat nu pun un pas in afara (cel mai relevant exemplu mi se pare cel al mamelor care-si cresc copii pana la 18 ani, acasa). A treia categorie as considera-o cea in care ma aflu si eu, intr-o lupta de extindere a capabilitatilor continua (azi mai urc o treapta, saptamana viitoare inca doua si iar una, etc. Treptele mai si aluneca insa tendinta e de urcare ;)).

Asa ca plimbarea mea in Anglia la un workshop in engleza cu coach-i englezi si cu practica multa: imi da fiori de bucurie....daca ma puteti intelege. Abia astept si cu toate astea este o schimbare pe care constient o administrez sa ma duca mai departe (si nu sa ma stopeze).

Fac apel la oamenii curajosi pe care-i cunosc si care sunt adesea infranti de frica...Hai sa facem parteneriate de putere si incurajare, sa trecem peste comoditate si frica, astfel incat sa reusim sa ne punem la portofoliu decizii luate in scopul onorarii valorilor noastre.

Valoarea pe care calatoria mea o onoreaza este dezvoltarea mea personala-fara limite...

februarie 10, 2009

# 20 Un om valoros


Eram intr-un hypermarket cu o prietena de-a mea. Ne plimbam printre rafturile pline, cand aflandu-ne la raionul cu carti R. spune: Uite! O carte despre coaching! Eu amuzata putin de entuziasmul ei, iau cartea si citesc : John Whitemore, "Coaching pentru performanta"!!!

Dap! Poate va ganditi inca o data la multele carti de dezvoltare care repeta cu alte cuvinte teoria sau experienta altora. Trist pentru ca nu prea vor avea niciun efect asupra potentarii curajului uman si a dorintei de a iesi din propria carapace sau din multime...

Ei bine nu in acest caz! Dl. Whitmore este un coach in primul rand. Un antrenor de sport care a avut viziune, aceea de a schimba traditionalul antrenament intr-o experienta de viata, ajungand astfel la a fi un antrenor al mintilor inchistate din companii care considerau ca autoritatea face totul. Impunerea si duritatea vor minimiza potentiaul uman,in orice moment chiar daca pe termen scurt isi fac efectul pentru a face treburile zilnice.

Asadar, multumita impartasirii cu oamenii potriviti a noilor mele preocupari am primit o recompensa imensa. O carte plina de invataminte (care poate ar fi ramas pe raft, daca nu ar fi fost R.), pe care simt ca vreau sa o transform intr-una de 5000 de pagini si poate nici atunci nu m-as satura de ea..


Cartea ne aduce constat in vedere povestioare din lumea golfului si a tenisului din care putem invata despre responsabilizare, potential, dorinta de dezvoltare, sfaturi limitative si urmarile lor.

Senzatia este ca poti creste alaturi de parcurgerea cartii.Inca o savurez...

Tendinta ar fi sa o recomand coach-ilor in formare, insa mai potrivita pentru a intelege rolul coachingului o recomand managerilor si oamenilor care se ocupa de oameni. Din pacate departamentele de HR chiar daca ar avea cu ce influenta relatiile si comportamentul la serviciu nu prea ar avea ocazia ...asa ca...revin, cei care chiar se ocupa de oameni.

Citind cartea "Coaching pentru performanta" vad ca indemnul meu dintr-un alt post care se referea la copii are mare aplicabilitate si aici doar ca pt adulti: lasati copii (si acum: adultii)langa care va aflati sa zboare...sa prinda viteza in sus, sa poata sa scoata tot ceea ce au mai bun la suprafata, ca ulterior sa va faca si pe voi fericiti, dar mai ales ca ei sa poata fi impliniti. E loc destul pentru toti pe pamant!

Traiti, zambiti si faceti lucrurile pentru a va atinge scopul vostru sau comun cu cei cu care lucrati (si nu pentru a va impune parerea) ;)

O imbratisare!

februarie 09, 2009

# 19 Exprimat




Sunt multe forme de a spune cuiva ceva. Am invatat de mici la romana ca uneori tonalitatea ofera alt sens uneia si aceleiasi propozitii rostite.

Acum suntem mari si am uitat multe amanunte de cand eram mici. Eu v-am impartasit unul pe care mi l-am amintit acum scriindu-va.

Aseara am participat la unul dintre grupurile adresate noua, coach-ilor in formare, si am intalnit de doua ori aceeasi problema: EXPRIMAREA.

Povestea se contureaza in felul urmator: o persoana simte ceva, doreste sa exprime ceea ce simte doar ca:

1. Ii e teama de rezultat;

2. Sentimentul care domina problema nu este tocmai unul pozitiv si atunci rezultatul e usor de intuit in cazul unei discutii (cearta, neintelegere).

Si atunci incepe cautarea solutiei. Fiecare din aceste cazuri are nevoie de un mic indiciu. Asa cum am invatat in scoala cand eram mici la romana (revin si arat ca sa nu uit ;))), conteaza tonul folosit. In foarte multe cazuri nu conteaza ce spui, ci conteaza cum spui.

Vorbeste deschis despre sentimentele, trairile, ideile si gandurile tale, "atacand" comportamentul pe care vrei sa-l schimbi sau sa-l faci cunoscut, si nu persoana. Rezultatul va fi lumina in mintea si sufletul tau, mai ales daca te-ai si facut inteles.

Oamenii inteleg ce li se spune atunci cand vor. Ca un om sa vrea sa auda, apoi sa inteleaga, apoi sa fie pe aceeasi unda cu tine e necesar sa-l castigi de partea ta. CUM? Spune clar, sincer si cu un ton nonagresiv cum merge treaba la tine in sistem. Si incearca sa intelegi si sistemul lui, dandu-i de inteles partenerului de discutie despre incercarea ta.

Sa presupunem ca ma deranjaza la serviciu colegul care vorbeste mai urat decat i s-ar permite in mediul in care se afla. Cum procedez?

a. Merg la el cu fata incruntata, cu o tonalitate grava si joasa sau prea inalta, vorbesc ferm despre ce badaran este el, asa, in totalitatea lui uluitoare. Va fi si mai amuzant atunci cand suntem femei (ma rog, aproape, la cata feminitate poate insufla o femeie autoritara sau certareata). Apoi voi primi un raspuns cel putin la fel de aprins ca al meu si cu siguranta colegul, data viitoare cand va vorbi urat, va avea si o mare satisfacatie fata de furia mea expusa.

b. Ma contrazic ironic pana la sfarsitul zilei, cand reusesc sa explodez (sau mai repede de sfarsitul zilei...)etc.

c. Zambesc, ii spun cald sau macar neutru ca e unic si atunci cand vorbeste frumos, si nu e necesar sa demonstreze nimic prin vocabularul sau; sau pur si simplu ca ne aflăm într-un un mediu cu cerinte inalte si trebuie sa ne conformam toti chiar daca e necesar un efort ca sa ne abtinem.

Atunci cand tonalitatea este indreptata spre solutionarea lucrurilor si nu spre a-l face pe colegul meu sa regrete fiecare zi in care l-am auzit vorbind urat si nu am spus nimic, se va remarca intentia mea: sunt de partea lui, hai sa rezolvam asta sa ne fie bine la toti, inclusiv tie.


Mergand mai departe cu exemplificarea: indiferent de ce natura este comunicarea pe care vreti sa o faceti unei persoane, indiferent de relatia avuta (persoana mai puternica sau cu autoritate, grad inferior), tuturor ne este greu la un moment dat sa ne exprimam. Insa, folosind o nota pozitiva data vorbelor, corpului, fetei (zambet :)) si tonalitatii vom reusi sa indepartam comportamentul nedorit. Asta in cazul in care ne-am propus sa ne facem intelesi si nu sa incepem o cearta pe cinste, ca oricum am avut o zi proasta ;)

Asadar, exersati comunicarea lucrurilor dificile printr-o modalitate deschisa, prietenoasa, intelegatoare si calma.

Spor la treaba cu un zambet!

LUDA